joi, 30 decembrie 2010

Pagina de jurnal, 31 decembrie... Craciun la 18

Zapada inainte. Frig tot atunci. Ghetus la fel. In schimb pauza de simtiri, pauza de impresii si linisti profunde.
Craciun. 24 decembrie, dimineata si agitatie multa prin oras. Zapada nu, fulgi nici macar unul, putin dintr-o traditie si nici un sentiment. Unde sunt? Nu am trecut de 18 dar mi-as dori sa fie ca la 7. As vrea un Craciun plin de sentimente si traditii de la stra-stra-bunici. Un Craciun pe care sa il vad si la care sa ma gandesc. O sarbatoare cu familia si cei apropiati, nu cu lumea de pe strada despre care nu pot sa gandesc.
As fi vrut caldura din casa si frigul de afara. As fi vrut zapada din fata blocului si cea din casa care se topea mereu sub cizmulitele noi. De fapt... As fi vrut cizmulite noi. La 18 nici macar mosu nu mai vine. Primesti cadouri de la el dar in schimb nu il vezi. As fi vrut sa vina sa ii cand o colinda poate chiar sa ii spun si o poezie. Dar nu. La 18 nu mai vine. In schimb la cei sub 10 e mereu prezent cu sac mare si rosu, cu barba din vata si ochelari de soare negri.
Am uitat sa simtim. Am uitat ca natura spirituala acum la sfarsit de an e mai importanta ca viata cotideana. Nu am mai privit inauntru ci doar la suprafata. Ar fi trebut sa privim cu sufletul si nu cu mintea. Ea iti pune intrebari si te face sa gandesti, insa nu te determina sa simti. Te ajuta sa te incadrezi in bine si in rau dar nu te ajuta sa le simti. Sufletul te invata sa iubesti si sa urasti. Si de ce se spune ca ura e un lucru rau? Sunt de parere ca e foarte constructiv sa urasti asa de mult precum iubesti. Mi-ar place sa urasc. Din pacate... simt ca nu am ce.:)
Intotdeauna la sfarsit fac o pauza si privesc inapoi. Ma uit la 17, iar apoi fac trecerea la 18. Urmaresc cu uimire mai multe minti in aceasi eu. La 18 le-am aruncat pe toate celelalte, insa am impresia ca au venit de doua ori mai multe. Una ar vrea ceva, iar cealalta altceva, una gandeste intr-un fel iar cealalta in alt fel.
Nu imi place la 18. E complicat. Nu esti nici mare dar nici mic, nu mai esti nici copil dar nici adult nu poti spune ca te simti. Cred ca sunt acolo unde trebuie. Daca nu esti nic9i pe de-o parte, nici pe de alta inseamna ca esti la mijloc, adica acolo unde mereu si frig si cald si bine si rau.
Pe 31 imi iau adio de la toate. Pana si de la prieteni as vrea. Pe 31 pot spune ca toate sunt trecute, ca astept noi minti si noi stari spirituale cu care sa imi imbucur personalitatea.
La 18 anul asta mi-a placut sa scriu si sa gandesc. Sa gandesc mai adans si sa inteleg. Da. Cred ca am inteles mult anul acesta. Si asta cred ca m-a facut mai buna. Mi-a placut ca prin intelegere am reusit sa filozofez cu tine si cu mintea mea. M-am jucat cu ea si cu mine prin sensurile pe care i le-am dar fiecarui lucru.. Am filozofat si am creat o lume a noastra ce actioneaza dupa noi si dupa ale noastre principii.
Cius!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu