joi, 30 decembrie 2010

Pagina de jurnal, 31 decembrie... Craciun la 18

Zapada inainte. Frig tot atunci. Ghetus la fel. In schimb pauza de simtiri, pauza de impresii si linisti profunde.
Craciun. 24 decembrie, dimineata si agitatie multa prin oras. Zapada nu, fulgi nici macar unul, putin dintr-o traditie si nici un sentiment. Unde sunt? Nu am trecut de 18 dar mi-as dori sa fie ca la 7. As vrea un Craciun plin de sentimente si traditii de la stra-stra-bunici. Un Craciun pe care sa il vad si la care sa ma gandesc. O sarbatoare cu familia si cei apropiati, nu cu lumea de pe strada despre care nu pot sa gandesc.
As fi vrut caldura din casa si frigul de afara. As fi vrut zapada din fata blocului si cea din casa care se topea mereu sub cizmulitele noi. De fapt... As fi vrut cizmulite noi. La 18 nici macar mosu nu mai vine. Primesti cadouri de la el dar in schimb nu il vezi. As fi vrut sa vina sa ii cand o colinda poate chiar sa ii spun si o poezie. Dar nu. La 18 nu mai vine. In schimb la cei sub 10 e mereu prezent cu sac mare si rosu, cu barba din vata si ochelari de soare negri.
Am uitat sa simtim. Am uitat ca natura spirituala acum la sfarsit de an e mai importanta ca viata cotideana. Nu am mai privit inauntru ci doar la suprafata. Ar fi trebut sa privim cu sufletul si nu cu mintea. Ea iti pune intrebari si te face sa gandesti, insa nu te determina sa simti. Te ajuta sa te incadrezi in bine si in rau dar nu te ajuta sa le simti. Sufletul te invata sa iubesti si sa urasti. Si de ce se spune ca ura e un lucru rau? Sunt de parere ca e foarte constructiv sa urasti asa de mult precum iubesti. Mi-ar place sa urasc. Din pacate... simt ca nu am ce.:)
Intotdeauna la sfarsit fac o pauza si privesc inapoi. Ma uit la 17, iar apoi fac trecerea la 18. Urmaresc cu uimire mai multe minti in aceasi eu. La 18 le-am aruncat pe toate celelalte, insa am impresia ca au venit de doua ori mai multe. Una ar vrea ceva, iar cealalta altceva, una gandeste intr-un fel iar cealalta in alt fel.
Nu imi place la 18. E complicat. Nu esti nici mare dar nici mic, nu mai esti nici copil dar nici adult nu poti spune ca te simti. Cred ca sunt acolo unde trebuie. Daca nu esti nic9i pe de-o parte, nici pe de alta inseamna ca esti la mijloc, adica acolo unde mereu si frig si cald si bine si rau.
Pe 31 imi iau adio de la toate. Pana si de la prieteni as vrea. Pe 31 pot spune ca toate sunt trecute, ca astept noi minti si noi stari spirituale cu care sa imi imbucur personalitatea.
La 18 anul asta mi-a placut sa scriu si sa gandesc. Sa gandesc mai adans si sa inteleg. Da. Cred ca am inteles mult anul acesta. Si asta cred ca m-a facut mai buna. Mi-a placut ca prin intelegere am reusit sa filozofez cu tine si cu mintea mea. M-am jucat cu ea si cu mine prin sensurile pe care i le-am dar fiecarui lucru.. Am filozofat si am creat o lume a noastra ce actioneaza dupa noi si dupa ale noastre principii.
Cius!

joi, 2 decembrie 2010

Raspunsuri... Fara intrebari...

Intr-o zi o sa-ti spun hai si vei incepe sa alergi, sa fugi, sa scapi ca sa ajungi la ceea ce vei numi libertate. Iar aceea voi fi eu. Te voi face intr-o zi sa iti doresti din ce in ce mai mult sa nu mai vezi altceva inafara de mine pentru ca voi fi ceea ce acum nici nu iti inchipui. Vei ajunge intr-o zi sa vezi adevarata libertate. Iar atunci vei intelege ca ea e de fapt puterea de a gandi si de a vedea dincolo de lumea materiala ce te inconjoara. Vei intelege ca si fericirea pe de-o parte vine tot din dorinta si visare. Si asa vei arunca cu durere in ceilalti pentru ca vei fi liber sa iti prelucrezi propriile legi morale, propriile valori si propriul comportament sa zicem adecvat lumii in care traim. Vei putea sa te ascunzi in propriile ganduri atunci cand simti nevoia. Ce e lumea? Lumea e un mister, e ceea ce o faci tu sa fie. Lumea sunt oamenii din jurul tau. Este timpul pe care il parcurgi zi de zi. Pentru ca tu faci lumea... Iar pentru tine sunt lumea, ordinea si timpul. Intr-o zi voi fi si adevarul, pentru ca atunci vei ajunge sa crezi in ceea ce spun asa de mult incat te vei indoi de tot ceea ce ai spus despre tine. Daca ai reusit sa te conformezi inseamna ca te complaci in lumea monstrilop. Astazi conformarea e ca statornicia. Iar o persoana statica e lipsita de valori si principii. Daca ai reusit sa iti stabilesti niste principii inseamna ca ai reusit sa iti doresti. Principiul pana la urma poate lua nastere dintr-o dorinta, iar aceasta e cea care probabil de multe ori te face sa te ridici la rangul de atotputernic in fata obstacolelor. Daca e sa iti vorbesc despre constiinta individuala, propun a spune ca e o realizare, sau pur si simplu ajungerea la un comun acord cu sinele. E capacitatea de a prelucra tot ceea ce este spiritual si material, si de a le distinge in primult rand, banal, prin bine si rau... Alte intrebari?

luni, 15 noiembrie 2010

Unu, doi si asa mai departe...

Well, nu am scris de asa multa vreme aici.
Cred ca sunt bine, cred ca sunt mate cateodata si cred ca pot sa judec multe.
Astazi incep cu UNU si spun ca sunt plictisita. Plictisita de lume si de rau, plictisita de raceala de durere, de fete triste, de indivizi inculti si de o societate in care traim sa avem mai mult, in fiecare zi tot mai mult... Eu, doar as vrea sa pot sa vorbesc mult...
Continui cu DOI ca sa pot spune ca toti suntem liberi, dar de fapt suntem constransi intr-o lume care actioneaza dupa reguli, dupa legi si dupa voia celor care cred ca pot sa stie mai mult. Cersim in fiecare zi hartii plasticate in jurul carora ne construim viitorul, si in jurul carora ne impartim in clase sociale, unele mai inalte si altele mai joase. Ne consideram mereu civilizati si destepti, ne asumam drepturi pe care de fapt nu ni le ofera nimeni si pe care nici macar nu suntem indreptatiti sa le detinem. Uitam ca formele de protest prin care credem ca schimbam lumea sunt de fapt lucruri ce ne demonstreaza ca nu suntem civilizati, ca de fapt singura noastra forma de manifestare e strigatul puternic si huiduielile din fata guvernului. Asa ne consideram bine. Asa ne consideram oameni civilizati si inteligenti. Da cred ca niciodata nu am vrut sa ne dezvoltam, sa ne dezvoltam pe noi insine prima data iar apoi pe restul. Nu cred ca am vrut niciodata sa uitam de hartii plasticate, de avere, de economii... Cred ca am uitat prea mult de lucruri mici ce ne cer dezvoltare, ce tanjesc sa ajunga la un nivel bine pregatit pentru generatia de astazi... Cred ca am uitat de noi...
TREI... Plictisita de o cutie cu 4 colturi, alba simpla ce sta asa de cativa ani. Incantata de o lumina ce patrunde in fiecare zi, ce ma dezvolta si ma face sa uit tot mai mult de hartii, de legi si reguli scrie pentru toti. Eu as vrea sa ma simt libera de-a dreptul, sa stiu ca pot sa cresc in ochii vostri iar voi in ai mei, sa stiu ca intr-o zi cu nori gri nu am sa mai vad oameni singuri. As vrea cateodata sa vorbesc mai mult...
La PATRU e doar despre mine. Am inceput sa recunosc fericirea pretutindeni pentru ca am vazut ca vine din orice colt imi doresc. Reusesc sa alung rapid orice rautate sau orice durere din ochii vostri... pentru ca din ai mei nu mai sare. Am inceput sa nu am neajunsuri pentru ca orice ma implineste...
La cinci e pauza ca nu mai sunt in the mood.

joi, 8 aprilie 2010

Scrisoare catre liceeni(Tudor Chirila)

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul… Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

joi, 10 decembrie 2009

Chihlimbar... :)

Ok.... Din nou o seara la Otilia acasa... Mama ei schimbul 3, noi doua, unt, budinca, clatite, multe dulciuri, asa o seara intre fete:). Culori, mi-e dor sa scriu aici, nu am timp, dar in schimb... am scris intr-un caiet... Si am scris asa de multe:). Si abia asept sa postez aici sa vezi si tu. M-am ratacit, mi-am revenit, vreau o lume perfecta, ceea ce nu exista, vreau ca toata lumea sa fie asa cum imi doresc eu. Otilia citeste. Mie imi vine sa ma plang. De fiecare data cand dau peste o persoana neinteresanta, am o dezamagire. Vreau un diamant, sa imi spuna mereu ca sufletul meu sclipeste indiferent de lumea rea din jurul meu si ca voi ramane la fel mereu, ca voi sti sa iubesc chiar si pe cei ce ma invideaza... Totusi chihlimbarul rasare intotdeauna de unde nu te astepti, si curcubeul e deasupra ta atunci cand ai cea mai mare nevoie de el. Vreau la munte... Inaltimi... Vise... Dorinte... Placa... Acum esti aici, asa ai fost intotdeauna, nu ai apreciat, eu nu pot sa spun decat un simplu"Pa". Pana la urma o sa zambim la sfarsit si o sa spunem ca toate au fost o experienta. Ne vom bucura, vom crede mai mult in soarele de afara si ii vom zambi norului de deasupra ta. Nu vom uita niciodata nimic, nici macar cea mai nepretuita amintire, pentru ca pana la urma... toate sunt de un portocaliu intens cu un suras ce nu se va stinge niciodata, si ce ne va alina fiecare durere... Voi inmoia cuvinte si frazele si ti le soune verde in fata pentru ca... Pana la urma esti cel ce va calatori intotdeauna intr-o lume fara... Inceput si sfarsit?! De fapt tu ai fost un inceput si un sfarsit pentru mine, si pentru ea, prietena mea cea mai buna:). Eu iubesc, eu ascund, undeva unde nimeni nu poate, eu cred in cineva nemaivazut si nemaipomenit. Gata, merg la somn Otilia vrea sa doarma. C'ya!!!! >:D<

duminică, 25 octombrie 2009

Ceva acolo sa fie.

Uof am asa de multe de spus, adica sa iti zic tie, blogule, pentru ca mi-e dor sa scriu aici, asa de dor, nici nu am crezut ca imi va fi vreodata. Totusi promit ca atunci cand imi voi lua computer nou primul lucru pe care o sa il fac va fi sa iti scriu tie:). Am asa de multe ganduri, si m-am schimbat asa de mult in ultima perioada, cred ca e o noua etapa:D. Da asta este. Totusi pot sa iti zic asa rapid ca mi-e dor de vara deja, mi-e dor de tine, de el, de ea, de voi, de noi, de ei, de ele... Cel mai mult imi e dor de noi... Asa cum am fost toata vara... Visatori la ceva ce de fapt... nici macar nu a existat vreodata:). Am spus la revedere toti si am pasit inainte, cred ca tot timpul am facut asta:)). Asta iti zic si tie acum.

miercuri, 26 august 2009

Open your eyes!

Ma trece acuma un gand, asa dintr-o seara putin cam innorata de vara, sfarsit de vara, de vacanta, de zile cu soare, de libertate pura, de leneveala. Adica pana la anu trebuie sa imi iau la revedere de la toate astea, si necesit ritmul ala de scoala cateodata cam boring, cateodata interesant si frumos. Mda probabil nici un copil de varsta mea nu ar zice ca si scoala poate sa cuprinda ceva… cat mai simplu si mai frumos. Dar ba da se poate, si ooooh nu sunt o tocilara!!!! Doar ca eu am impresia ca si toamna, iarna sau primavara pot sa ma bucur de lumea asta chiar daca nu o voi face la fel ca in vacanta, dar macar o sa-mi pregatesc drumul meu. Ideea de a scrie pe blog in seara/noaptea asta era ca… ma gandeam de ce lumea din jurul meu e preocupata pe zice trece tot mai mult de lucruri asa de… neinteresaaaante!!! Si care chiar fac viata sa sune foarte boriiiiinggg!! Zilele trecute am ajuns cu cortu pe malu Crisului… Si am stat seara si ma gandeam ca nu cred ca vreodata o sa mai simt asa ceva, era frumos, si linistea aia… si stelele alea… Ele chiar faceau viata sa fie mai interesanta, si cred ca pentru momenetele astea noi cei de varsta mea trebuie sa profitm mai mult, si inca mai cred ca putem lasa computerul doar pentru 30 de minute in fiecare seara si sa ne uitam la cer, sa ne gandim ca intreaga lume o putem tine intr-o palma. Dar nu. Cred ca lucrurile marunte si neimportante ne atrag atentia prea mult in fiecare zi, si ne lasam inhibati de o normalitate prea iesita din comun pentru noi, cei de acum… Cred ca astazi am o problema cu normalul, si vreau ca totul sa fie mai anormal, sa pot sa fiu dezorientata la fiecare pas, sa ma gandesc pe unde sa o iau spre casa, spre barul meu preferat, spre parc, spre voi, spre cele necunoscute de mine sau chiar si de voi cei de atunci. Noi facem ca viata noastra sa para asa normala, noi o facem asa de simpla pentru ca ne e mult mai usor asa, dar mie nu imi place. Am observat ca toata lumea evita sa fie ranita, sa nu planga, dar pana la urma plansul e un lucru bun, si cel care plange e cel mai puternic. Nimeni nu vrea sa fie ranit, da, nici eu nu as vrea, dar pana la urma ce inseamna viata fara nici o greutate, fara intrebi fara raspuns, fara toate lururile alea care iti complica mersul catre lume ta. Poate toti am fii mai buni daca am incerca doar pentru o secunda sa privim orizontul, sa visam mai liber, sa ne lasam dusi de val si sa gandim mai deschis. Da, poate atunci ne-am uita mai mult la noi decat la altii si am intelege ca lumea asta nu se rezuma doar la internet, calculator si un simplu bar in care stai 3 ore in fiecare zi sa iti satisfaci o placere… prosteasca pana la urma. Asa orice lucru imaginat ar putea sa devina o realitate, si astfel poti sa iti lasi mintea sa curga inafara cutiei in care suntem inchisi toti cei de acum. Si daca e cineva care imi da dreptate sa ridice mainile sus si sa strige in gura mare “yes this is true”!!!!!!! Hihi)





                           Uhm, nu, sper sa nu citeasca nimeni asta!!:)