A fost o data...

                   Pentru tine
   Astazi, 23.03.2009... cred ca am... un dor... de tine... Si tot astazi, stau si ma gandesc ca am crescut, ca peste cateva ore, voi vea 17 ani, si anu viitor pe vremea asta, voi fi aproape majora. Daca erai aici, stiu ca maine veneai, ma luai ca intotdeauna de obraji si ma pupai asa tareee cum numai tu puteai sa faci! Iar eu, iti ziceam sa ma lasi pentru ca nu imi placea, ma strangeai prea tare de fiecare data. Totusi acum imi amintesc ca ultima data cand ai facut asa a fost...in seara de Anul Nou, cand am ciocnit si un pahar de vin, si stiu ca ti-am zis ca nu va fi ultimul. Dar uite ca viata asa a vrut sa fie, a fost prima si ultima data cand noi am mai stat la un pahar de vin, ultima data cand ai venit, m-ai pupat si ai inceput sa plangi, ca intotdeauna cand faceai asta. Si imi dadeam seama ca ai lacrimi in ochi pentru ca mereu incepeai sa tusesti si sa te intorci cu spatele. Acum, as astepta momentu ala, dar nu mai are sens, pentru ca va fi liniste, si nimeni nu va zice nimic, si toti vom sta in camera noastra facand ceva...sau poate vom sta si ne vom gandi la tine, la cum ar fi daca te-ai intoarce. Sa sti ca nu ne-am obisnuit fara tine, si ca inca iti mai simtim lipsa. Eu as da orice sa te pot striga acuma sa imi aduci un pahar cu apa pentru ca imi e sete, si stiu ca tu mereu mergeai, si mai stiu ca luai pensia zilele astea si tot timpu veneai si imi dadeai bani" sa merg sa imi iau ceva frumos". Dar nu am stiut sa pretuiesc asta atunci, si acum nu stiu daca mai am cum, nu stiu daca mai are sens, pentru ca pe aripi de vant te-ai luat si te-ai dus...departe de noi, departe de cei ce poate la momentul respectiv nu au stiut sa iti multumeasca pentru ceea ce ai fost.Acum insa eu iti multumesc pentru ca ai existat langa mine in toti cei 16 ani din viata mea, si pentru ca nu m-ai lasat singura nici atunci cand poate nu intelegeam ce vroiai sa imi spui, si nici nu vroiam sa te ascult mai bine. Acum stiu insa ca tot ceea ce vroiai tu de la mine era sa fiu corecta intotdeauna, si sa nu mint niciodata. Nu am tinut cont de asta pana acum, cand reusesc sa imi dau seama asa de usor de asa de multe lucruri. Si uite ca ai plecat, si m-ai lasat acum pentru prima data, cu multe lucruri nespuse, cu multe vorbe in gura pe care as fi vrut sa ti le impartasesc o data...Mami inca te mai asteapta sa ii spui ca supa e la fel de buna precum o facea buni, Lucian inca mai spera ca vei veni sa ii aprinzi televizorul si sa ii dai pe desene animate.... iar eu...eu stau si astept sa vi sa ma trezesti in fiecare dimineata, sa ma intrebi in fiecare zi daca nu cumva am vorbit cu Cristi.... sau sa imi zici sa ma imbrac gros pentru ca afara e frig.Acum in ajunul celor 17 ani iti multumesc pentru tot, pentru ca ai fost cu mine, alaturi de mine mereu si pentru ca ai fost cel mai bun bunic(chiar si atunci cand tipai dupa mine in fata blocului sa intru in casa ca e tarziu). Iti multumesc pentru ca ai venit intotdeauna cu mine la tenis, pentru ca nu m-ai scapat din ochi nici o clipa si pentru ca probabil tu ai fost primul care m-a vazut jucand:).Multumesc pentru ca mi-ai oferit o vacanta la mare cu bunicii pe care nu am sa o uit niciodata si de care imi voi aminti mereu.Pentru noi ai fost mereu acel "ceva" care umplea casa si o facea mai....altcumva. Acum e liniste....poate mult prea liniste. Tu, esti unul dintre acei pasageri ai trenului vietii care au plecat sa caute orizontul...si care nu se vor mai intoarce niciodata, dar de care ne vom aminti mereu!:)