Intr-o zi:)

E dimineata si alarma telefonului meu suna din nou cu acelasi zgomot enervant care ma trezeste in fiecare zi la 6:50. Ma ridic nervoasa ca iar nu am apucat sa imi termin visul,opresc alarma si ma culc la loc. Imediat imi dau seama ca ar trebui sa raman treaza pentru ca acum nu mai are cine sa ma trezeasca la 07:15... dar despre asta vom vorbi altadata. Incet incet ma imbrac si plec, stau si o astept pe Monica si Lolo. Mergem cu taxi, afara e frig dimineata si mai avem de repetat la romana. Intr-un final ajung si fetele, intru in masina spun un "ceau" somnoros si privesc in fata. Liceenii... mandria orasului, viitorul dar poate si rusinea... dar hai sa nu fiu rea. Totusi ajungem la scoala si intram in cladirea aia mare si plina de... liceeni doar... Intru in clasa, salut si ma pun in banca la fel de somnoroasa. Toti suntem la fel. Razvan se mai trezeste sa tipe ca in fiecare zi dar pe noi ne amuza. La urma urmei e mascota clasei:)). Toata lumea invata la roamana, profa intra in clasa si o luam la povesti despre uniforme ca intotdeauna cu scopul de a trece ora si de a nu ne asculta mai ales azi cand nici eu nu prea mi-am invatat :D. Dupa ceva vreme:Acasa. In sfarsit. Afara e soare si e cald. Si totusi... a mai trecut o zi din viata de licean. Si asa o sa treaca si aia de maine si aia de poimaine si tot asa va trece si saptamana asta si cealalta si la fel va trece si luna asta si semenstrul asta si anul asta siiiiii... va incepe clasa a 12-a intr-un final si tot la fel se va termina, cu lacrimi de dor in ochi dar si cu un suras pe buze la gandul ca ne asteapta viata de student:). Gandurile, regretele si muuulte altele te lovesc atunci cand iti dai seama ca toate zboara asa de repede si nici macar nu ai timp sa te prinzi foarte tare si sa te desprinzi foarte greu de amintiri... pana la urma prezentul va deveni o amintire... Eu,tu,noi toti ne vom uita in spate si vom zambi de fiecare data cand ne vom gandi la orele de franceza in care stateam in picioare doar pentru ca zambeam... sau poate nu doar pentru asta? Si nu vom uita niciodata orele de geografie cand fugeam pe geam dupa ce se facea prezenta. Mai tineti voi minte cand ne-am blocat in clasa inaintea orei de engleza? Cand usa s-a inchis, dar fara voia noastra. Cand Radu, colegul nostru salvator, si totodata cel ramas pe dinafara, pus sa caute "lacatusul" se plimba pe la"sinistrati" ca doar nimeni nu vroia sa se deschida usa avand in vedere ca aveam engleza. Si ne faceam probleme ca profa se va enerva, dar nu a fost asa. Pana la urma totul a decurs perfect. Au mai ramas doar 15 minute din ora, timp in care am facut alta lectie, tema nu ne-a fost controlata, nu am fost ascultati, in schimb am avut parte de o victorie... victoria noastra! Si eram mandrii si fericiti de ceea ce patisem! Oooof si cate am mai patit! Asta e viata de liceu, suntem copii buni, inteligenti dar ce viseaza departe... da asa vom ajunge intr-o zi, departe de tine, de mine cea de acum, dar intotdeauna cu gandul ca cei mai frumosi ani au fost acestia. Chiar nu pot sa nu ma gandesc ca intr-o zi nu va voi mai vedea dimineata ochii somnorosi care intra pe usa si care intreaba"cine si-a invatat la romana?". Totusi abia in ziua de 1 octombrie 2011 voi putea spune ca v-am parasit cu totul. Abia atunci voi simti cu adevarat ca voi nu mai sunteti cu mine, si imi va parea asa de rau dupa voi, prietenii mei, colegi... tovarasi de-o viata... Stiu ca ne vom intalni in vacanta, in acelasi parc uitat de vreme, cu aceleasi obiceiuri, cu acelasi chef de jucat mima si de mancat pufuleti. Eu sper sa nu va schimbati niciodata! Si sa nu va plictisiti niciodata de..."hometown glory":)