I will battle for the sun

Nu am mai scris de mult aici, si am terminat clasa a 10-a, am luat si vacanta, m-am intalnit cu vara la colt de drum, i-am zambit soarelui... da de blog am cam uitat... Nu conteaza "mai bine mai tarziu decat niciodata" . Nu stiu ce sa scriu, am luat vacanta!!!!!!! Ar trebui sa zic ceva mai mult de atat?! E vara, e soare, e cald, sunt prietenii aici, tooooti, e multa lume, e din ce in ce mai cald, suntem tot mai aproape de Bucuresti, de mare, de apa... de plaja... de pielea arsa sub soarele din Vama Veche, si de noi. Punct. Gata, nu mai stiu nimic, as bea un cola cu gheata si lamaie... Da chiar as bea! Si mi poooofta! Dar nu, nu beau! Azi zambesc mai mult, nu ma mai doare piciorul, cred ca in curand pot sa merg la tenis, si o sa alerg in fiecare dimineata asa cum planuisem inainte sa mi intample ASTA! Of de ce m-am nascut asa de aiurita incat sa nu vad o bara care se afla la cativa centimetrii in fata mea?!?!?!?!? Si acuma ma mai intreb de ce tocmai eu? Lumea e plictisita. Ma enervez. Intr-o zi o sa ii iau pe toti si o sa dansam tango legati la ochi, o sa fugim pe strazi si o sa cantam... ceva! Crezi ca este o dovada de teribilism? Nu, nici vorba. Ne crezi rebeli? Nici atat. Suntem copii, mari si mici... si zapaciti. Are rima, ha! Mi-e cald, probabil mi-ai zice sa ma dezbrac, nu, mi-e lene, astazi nu am chef. Vara asta am luat o supradoza de vise!!!!!! O sa cred mai mult, si o sa sper mai putin. O sa imbrac luna cu stele, si probabil o sa cred mai mult in God! Not!!! :)) Azi imi zboara un gand gri si imi zice sa imi dau maieul negru jos si sa imi iau pijamaua! Nu, nu vreau, dar mi vine unul rosu care imi zice sa mananc o salata. Tocmai am mancat una, mi-e lene sa imi fac alta, vreau lubenita!!! Gata, plec, te salut!:)

Pentru ca pot sa zambesc tot timpul:)

just to get high:)

Pe drumuri de munte
 Intr-o zi frumoasa de la Brad, cu soare, caldura, din suflet sau de la soare, ne-am luat si ne-am tot dus... Si am ajuns in Retezat, la munte, tot cu soare caldura dar si distractie, muzica, oameni noi si multe altele. Cate un cort rasarea din cinci in cinci minute, la fel si al nostru, mare si albastru, si plin de dorinta de a se juca cu aerul curat, cu Retezatul, cu Papusa, cu Peleaga, chiar si cu noi:). Si lumea venea, si se strangea, si se intalnea, si lumea se distra, si toti ne simteam bine, si aerul de Retezat ne prindea extraordinar, si era 1 mai, si eram liberi toti sa... visam sub munti. Si ei ne faceau sa zambim, si noi la randul nostru ne minunam, si ne bucuram. Si uite asa s-a facut seara, am stat, am dansat, am mancat mici, cam scumpi dar ce mai conta????? Si am stat in cort la povesti pana dimineata devreme, ne-am cunoscut mai bine, am ras, ne-am simtit... ca la munte de 1 mai! S-a facut si dimineata ce-i drept nu am prins rasaritul da stiam ca mai aveam inca o zi la dispozitie. Am mancat ne-am plimbat, am mers in padure, ne-a prins si un pic soarele... era cald... oare de la noi sau chiar de la soare?! Eu zic ca atmosfera era incalzita de aseara. Si a mai trecut o zi tot asa de frumos, si a venit a doua dimineata cand cerul era... invadat de culoare, iar soarele ne fura ochii. Si sincer parca viata s-a oprit acolo, si nici macar o poza nu poate sa explice cat de frumos a fost. Totul sclipea, si tu sclipeai de acolo de unde esti, si toti taceam, nimeni nu zicea nimic, focul sforaia parca langa noi, avea nevoie de lemne, da chiar nu mai conta. L-am lasat asa, au venit altii in locul nostru, am plecat si am desfacut cortul, ne-am facut bagajele cu parere de rau in suflet, nu vroiam sa plecam. Acolo jos ne astepta altceva, scoala, orasul, masinile, internetul... Nu ne era dor nici macar de parinti, frati sau surori. Nu vroiam sa stim nici macar de messenger, de google, de youtube... Nu, chiar nu vroiam! Si am plecat pana la urma, incet pe drum fara sa ne uiam in spate, ne venea sa fugim inapoi, dar nu.. am mers tot inainte. Si am plecat de tot, ne-am luat la revedere de la inaltimi, de la peisaje si de la tot ceea ce ne-a inconjurat pentru 3 zile. Am coborat de tot si am ajuns in Clopotiva, am luat-o spre Hateg si s-a dus tot. Aveam impresia ca ne-am tezit si noi din visul Cenusaresei, totul disparuse, palatul cel mare si alb nu mai era, caleasca ce se intindea verde si maiestoasa a disparut dintr-o data, si am dat spre un platou cu o sosea interminabila, ce te ducea spre alte inaltimi, palate si trasauri ca in povesti, sau mai rau... te ducea spre casa, singurul loc in care nu vroiai sa ajungi.:)

Astazi si de ce!

Astazi.... Oooh astazi... Mda a fost o zi ca oricare alta, doar ca astazi am fost la cimitir, astazi e 19 aprilie si e... sarbatoare... Si aaah vreau sa scriu aici ceva dar nu stiu ce, nu stiu de unde sa incep sau cu ce, nu inteleg de ce tata se uita la televizor la ora asta, de ce mama doarme cu Lucian, nu inteleg de ce eu nu dorm, sunt obosita... Ok ascult make you smile de azi dimineata de cand am deschis calculatorul, ma simt bine, imi vine sa zambesc! De ce?! Pentru ca asa trebuie. De ce? De ce nu?! Astazi am fost la cimitir, niciodata nu am inteles de ce intotdeauna plecam cu doua ore mai repede, dar astazi mi-a fost data explicatia mult asteptata: mama vrea sa stea cu parintii ei... Mda cam trist, nu conteaza eu zambesc:). Astazi m-a durut stomacul, am fost la Monica, am stat la povesti o gramada, nu ne-am vazut toata vacanta. Astazi l-am certat pe Lucian, nu inteleg niciodata de ce alearga prin casa!!! Astazi am vrut sa cant si am cantat! De ce? Pentru ca asta am simtit ca trebuie sa fac:)). Ce am cantat?! Ok ok: boy i hear you, in my dreams, i feel your whisper across the sea, i keep you with me in my heart.... you make it easier when life gets hard. De ce am cantat asta? Pentru ca imi place melodia, pentru ca la toate ne place melodia, pentru ca ne simtim "in love" cand ascultam piesa asta si pentru ca... zambim tot timpul?! Oare ne-am indragostit? Ok recunosc simt ceva pentru el, e frumos nu pot sa zic NU! Imi place de el, e asa cum am vrut, ne sta bine impreuna, zic eu, sper sa fie si ceilalti de aceasi parere. De fapt, asta nu are importanta, eu ma simt bine cu el sper sa ramanem asa ceva vreme. Nu vreau sa mai cresc in inaltime, asa e perfect! Iti dai seama ca vorbesc despre hanoracul meu negru, nu? Ma gandeam acu ceva vreme de ce nu mai port tricouri cu formatii gen Iron Maiden si multe altele. Nu imi mai plac, nu ma mai pasioneaza. De ce? Habar nu am! Am crescut? O fii asta?! Intrebari fara raspuns! Ar trebui sa ma culc? Cred ca da, e tarziu si deja ar trebui sa rescriu chestia asta si sa pun in loc de "astazi", "ieri". De ce? Pentru ca e trecut de 12! Nici macar nu inteleg de ce am scris asta. Nu inteleg ce sens are. Nu inteleg nimic, mi-e somn, dar ma simt asa de bine! Si totusi imi iubesc hanoracul negru! Ok nu inteleg ce sens are sa public asta pe blog, doar asa aiurea, dar nu conteaza, eu astazi trebuie sa scriu ceva neaparat, pentru ca asa mi-am pus in minte de dimineata, nu mi-a venit nici o idee interesanta, asa ca am scris aiurea. Nu e interesant, nimic nu are o explicatie. Dar totusi... Ce sens are intrebarea "de ce?"

Aiurea? Nu, de fapt nu inteleg nimic.:))

Uite... e soare afara... zboara hai du-te si spune-i, te doare stiu... ea merge, el fuge.... dar cred ca ea te asteapta.Eu, stau, citesc una alta pana cand te vei intoarce, voi invata ceva, timpul este relativ da stiu, nu mai imi spune asta. Nananananaaaaaa, striga dupa ajutor, el o vede, dar ea nu il aude. Alearga pe sarme, se tem sa nu cada... dar stai putin! Acolo e ceva ce se scurge, uite... of e ea... plange... arunca-i o bomboana, e dulce, ii place, o mananca si.... gata. Of soarele arde asa de tare, si luna se stinge asa de usor, iar eu nu stiu ce e cu mine, sunt fericita. Si tie ti-e dor de vremurile alea, si vrei sa le cunosti pe cele care urmeaza, recunoaste, dar totusi... cand voi atinge orizontul?! Fara "dar, probabil, poate" in viata asta! Fa ceva si iesi in evidenta! Mergi pe munte si urla dupa cel pe care il iubesti! Stai si viseaza, e tot ce conteaza... are rima dar nu are importanta... prietenii te accepta asa cum esti tu. Si ce ar fii sa ne raspundem doar cu "da" sau "nu"? Ce faci tu acum? Traiesti, nimic mai mult. Ce o sa faci tu maine? O sa visezi, iar eu acum mananc ciocolata. Tine pasul cu mine, hai te tine?! Te provoc! Dai din cap pe piesa asta? Du-te si inspira paradisul de afara, si da-mi un semn. Ideile se vor juca in jurul nostru, si vor alerga vara pe deal. Poti sa fii acelasi cu marea, cu cerul, chiar si cu pamantul. Cuvintele se pierd in tine, uiti cum e sa vorbesti liber, ti-e dor de fiinta, pleci cu uitarea, te pierzi si... gata! Aminteste-ti cum iubesti, cum simti. In reluare nu doare. Esti indiferent? Deschide-ti ochii mai bine. Eu te-am lasat. Am trecut pe aici doar pentru atat: sa te salut!

Doruri.

Din lunile de zile de pace
Natura umana in feerie se complace
Vesnicia spontana esenta-si desface
Dandu-ne de pomana starea care ne place
Calea lumina dospeste sporuri
De galactice zboruri 
Prin microscopicele holuri 
Ale nemarginitelor doruri.

 Dor de Supremă Libertate
Într-o incarcerata moralitate
Dor de Stabilă Pozitivitate
Într-o Instabilă Controversitate
Dor de Inspirată Creativitate
Într-o Incoerentă Realitate
Dor de Sclipitoare Spontaneitate
Într-o Haotică Diversitate

                                                  Aria urbana...

Prietenii sunt tot timpul acolo unde vrei tu sa fie:D