Astazi si de ce!

Astazi.... Oooh astazi... Mda a fost o zi ca oricare alta, doar ca astazi am fost la cimitir, astazi e 19 aprilie si e... sarbatoare... Si aaah vreau sa scriu aici ceva dar nu stiu ce, nu stiu de unde sa incep sau cu ce, nu inteleg de ce tata se uita la televizor la ora asta, de ce mama doarme cu Lucian, nu inteleg de ce eu nu dorm, sunt obosita... Ok ascult make you smile de azi dimineata de cand am deschis calculatorul, ma simt bine, imi vine sa zambesc! De ce?! Pentru ca asa trebuie. De ce? De ce nu?! Astazi am fost la cimitir, niciodata nu am inteles de ce intotdeauna plecam cu doua ore mai repede, dar astazi mi-a fost data explicatia mult asteptata: mama vrea sa stea cu parintii ei... Mda cam trist, nu conteaza eu zambesc:). Astazi m-a durut stomacul, am fost la Monica, am stat la povesti o gramada, nu ne-am vazut toata vacanta. Astazi l-am certat pe Lucian, nu inteleg niciodata de ce alearga prin casa!!! Astazi am vrut sa cant si am cantat! De ce? Pentru ca asta am simtit ca trebuie sa fac:)). Ce am cantat?! Ok ok: boy i hear you, in my dreams, i feel your whisper across the sea, i keep you with me in my heart.... you make it easier when life gets hard. De ce am cantat asta? Pentru ca imi place melodia, pentru ca la toate ne place melodia, pentru ca ne simtim "in love" cand ascultam piesa asta si pentru ca... zambim tot timpul?! Oare ne-am indragostit? Ok recunosc simt ceva pentru el, e frumos nu pot sa zic NU! Imi place de el, e asa cum am vrut, ne sta bine impreuna, zic eu, sper sa fie si ceilalti de aceasi parere. De fapt, asta nu are importanta, eu ma simt bine cu el sper sa ramanem asa ceva vreme. Nu vreau sa mai cresc in inaltime, asa e perfect! Iti dai seama ca vorbesc despre hanoracul meu negru, nu? Ma gandeam acu ceva vreme de ce nu mai port tricouri cu formatii gen Iron Maiden si multe altele. Nu imi mai plac, nu ma mai pasioneaza. De ce? Habar nu am! Am crescut? O fii asta?! Intrebari fara raspuns! Ar trebui sa ma culc? Cred ca da, e tarziu si deja ar trebui sa rescriu chestia asta si sa pun in loc de "astazi", "ieri". De ce? Pentru ca e trecut de 12! Nici macar nu inteleg de ce am scris asta. Nu inteleg ce sens are. Nu inteleg nimic, mi-e somn, dar ma simt asa de bine! Si totusi imi iubesc hanoracul negru! Ok nu inteleg ce sens are sa public asta pe blog, doar asa aiurea, dar nu conteaza, eu astazi trebuie sa scriu ceva neaparat, pentru ca asa mi-am pus in minte de dimineata, nu mi-a venit nici o idee interesanta, asa ca am scris aiurea. Nu e interesant, nimic nu are o explicatie. Dar totusi... Ce sens are intrebarea "de ce?"

Aiurea? Nu, de fapt nu inteleg nimic.:))

Uite... e soare afara... zboara hai du-te si spune-i, te doare stiu... ea merge, el fuge.... dar cred ca ea te asteapta.Eu, stau, citesc una alta pana cand te vei intoarce, voi invata ceva, timpul este relativ da stiu, nu mai imi spune asta. Nananananaaaaaa, striga dupa ajutor, el o vede, dar ea nu il aude. Alearga pe sarme, se tem sa nu cada... dar stai putin! Acolo e ceva ce se scurge, uite... of e ea... plange... arunca-i o bomboana, e dulce, ii place, o mananca si.... gata. Of soarele arde asa de tare, si luna se stinge asa de usor, iar eu nu stiu ce e cu mine, sunt fericita. Si tie ti-e dor de vremurile alea, si vrei sa le cunosti pe cele care urmeaza, recunoaste, dar totusi... cand voi atinge orizontul?! Fara "dar, probabil, poate" in viata asta! Fa ceva si iesi in evidenta! Mergi pe munte si urla dupa cel pe care il iubesti! Stai si viseaza, e tot ce conteaza... are rima dar nu are importanta... prietenii te accepta asa cum esti tu. Si ce ar fii sa ne raspundem doar cu "da" sau "nu"? Ce faci tu acum? Traiesti, nimic mai mult. Ce o sa faci tu maine? O sa visezi, iar eu acum mananc ciocolata. Tine pasul cu mine, hai te tine?! Te provoc! Dai din cap pe piesa asta? Du-te si inspira paradisul de afara, si da-mi un semn. Ideile se vor juca in jurul nostru, si vor alerga vara pe deal. Poti sa fii acelasi cu marea, cu cerul, chiar si cu pamantul. Cuvintele se pierd in tine, uiti cum e sa vorbesti liber, ti-e dor de fiinta, pleci cu uitarea, te pierzi si... gata! Aminteste-ti cum iubesti, cum simti. In reluare nu doare. Esti indiferent? Deschide-ti ochii mai bine. Eu te-am lasat. Am trecut pe aici doar pentru atat: sa te salut!

Doruri.

Din lunile de zile de pace
Natura umana in feerie se complace
Vesnicia spontana esenta-si desface
Dandu-ne de pomana starea care ne place
Calea lumina dospeste sporuri
De galactice zboruri 
Prin microscopicele holuri 
Ale nemarginitelor doruri.

 Dor de Supremă Libertate
Într-o incarcerata moralitate
Dor de Stabilă Pozitivitate
Într-o Instabilă Controversitate
Dor de Inspirată Creativitate
Într-o Incoerentă Realitate
Dor de Sclipitoare Spontaneitate
Într-o Haotică Diversitate

                                                  Aria urbana...

Prietenii sunt tot timpul acolo unde vrei tu sa fie:D

Noi:)

Nu conteaza ca eu am o fata ciudata, sau ca cravata e cam carna, conteaza ca suntem noi:)

02.04.2009

Astazi, pentru prima data in viata mea, in ziua de 3 aprilie 2009 am purtat uniforma scolara!!! Chiar daca vesta e cam stramta, camasa e cam mica, fusta nu prea imi place, iar sacoul e cam... barbatesc, ideea de a purta jumatate din liceu aceleasi haine aproape in fiecare zi e destul de funny:D. Si poate si putin ciudat, azi dimineata mergeam cu Monica spre liceu, ne uitam una la alta, si parca ceva nu era in regula, ne asemanam prea mult:)). Si baietii... parca ei sunt mari oameni de afaceri:). Destul de interesant... Aaaa si tin sa amintesc ca e asa de caaaaald!! Peste 20 de grade. Vine varaaaa!!!

A fost o data...

                   Pentru tine
   Astazi, 23.03.2009... cred ca am... un dor... de tine... Si tot astazi, stau si ma gandesc ca am crescut, ca peste cateva ore, voi vea 17 ani, si anu viitor pe vremea asta, voi fi aproape majora. Daca erai aici, stiu ca maine veneai, ma luai ca intotdeauna de obraji si ma pupai asa tareee cum numai tu puteai sa faci! Iar eu, iti ziceam sa ma lasi pentru ca nu imi placea, ma strangeai prea tare de fiecare data. Totusi acum imi amintesc ca ultima data cand ai facut asa a fost...in seara de Anul Nou, cand am ciocnit si un pahar de vin, si stiu ca ti-am zis ca nu va fi ultimul. Dar uite ca viata asa a vrut sa fie, a fost prima si ultima data cand noi am mai stat la un pahar de vin, ultima data cand ai venit, m-ai pupat si ai inceput sa plangi, ca intotdeauna cand faceai asta. Si imi dadeam seama ca ai lacrimi in ochi pentru ca mereu incepeai sa tusesti si sa te intorci cu spatele. Acum, as astepta momentu ala, dar nu mai are sens, pentru ca va fi liniste, si nimeni nu va zice nimic, si toti vom sta in camera noastra facand ceva...sau poate vom sta si ne vom gandi la tine, la cum ar fi daca te-ai intoarce. Sa sti ca nu ne-am obisnuit fara tine, si ca inca iti mai simtim lipsa. Eu as da orice sa te pot striga acuma sa imi aduci un pahar cu apa pentru ca imi e sete, si stiu ca tu mereu mergeai, si mai stiu ca luai pensia zilele astea si tot timpu veneai si imi dadeai bani" sa merg sa imi iau ceva frumos". Dar nu am stiut sa pretuiesc asta atunci, si acum nu stiu daca mai am cum, nu stiu daca mai are sens, pentru ca pe aripi de vant te-ai luat si te-ai dus...departe de noi, departe de cei ce poate la momentul respectiv nu au stiut sa iti multumeasca pentru ceea ce ai fost.Acum insa eu iti multumesc pentru ca ai existat langa mine in toti cei 16 ani din viata mea, si pentru ca nu m-ai lasat singura nici atunci cand poate nu intelegeam ce vroiai sa imi spui, si nici nu vroiam sa te ascult mai bine. Acum stiu insa ca tot ceea ce vroiai tu de la mine era sa fiu corecta intotdeauna, si sa nu mint niciodata. Nu am tinut cont de asta pana acum, cand reusesc sa imi dau seama asa de usor de asa de multe lucruri. Si uite ca ai plecat, si m-ai lasat acum pentru prima data, cu multe lucruri nespuse, cu multe vorbe in gura pe care as fi vrut sa ti le impartasesc o data...Mami inca te mai asteapta sa ii spui ca supa e la fel de buna precum o facea buni, Lucian inca mai spera ca vei veni sa ii aprinzi televizorul si sa ii dai pe desene animate.... iar eu...eu stau si astept sa vi sa ma trezesti in fiecare dimineata, sa ma intrebi in fiecare zi daca nu cumva am vorbit cu Cristi.... sau sa imi zici sa ma imbrac gros pentru ca afara e frig.Acum in ajunul celor 17 ani iti multumesc pentru tot, pentru ca ai fost cu mine, alaturi de mine mereu si pentru ca ai fost cel mai bun bunic(chiar si atunci cand tipai dupa mine in fata blocului sa intru in casa ca e tarziu). Iti multumesc pentru ca ai venit intotdeauna cu mine la tenis, pentru ca nu m-ai scapat din ochi nici o clipa si pentru ca probabil tu ai fost primul care m-a vazut jucand:).Multumesc pentru ca mi-ai oferit o vacanta la mare cu bunicii pe care nu am sa o uit niciodata si de care imi voi aminti mereu.Pentru noi ai fost mereu acel "ceva" care umplea casa si o facea mai....altcumva. Acum e liniste....poate mult prea liniste. Tu, esti unul dintre acei pasageri ai trenului vietii care au plecat sa caute orizontul...si care nu se vor mai intoarce niciodata, dar de care ne vom aminti mereu!:)